de cîteva zile sunt într-un alt timp, poate de cînd m-am uitat la LICEENII şi mi-am adus aminte de TOATE PÎNZELE SUS.



telecharger la chanson

şi asta mă duce în atmosfera de atunci. în plus, ador ochelarii danei din liceenii.
sunt tare bucuroasă că am găsit nişte cărţi pe care le căutam de mult. poezie nordică.
norvegia, suedia, danemarca, finlanda ( nu ştiu care e etimologia finlandei, dar pare a fi o împletire de sfîrşit şi tărîm ) şi islanda.
în islanda visez să trăiesc eu. simt că islanda este ţara în care m-aş simţi nestingherit.
dar despre islanda vom vorbi puţin mai încolo.
aşadar vă las cîteva poeme aici, din ce-am apucat să citesc şi care mi-au plăcut:


DE CE?


de ce te-am ales pe tine?
fiindcă ochii îţi sunt mai adînci ca valea Jondalului.


fiindcă eşti fericită iubind
un singur băbat.

fiindcă fiii mei nenăscuţi
te vor de pe-acuma ca mamă.


fiindcă pe tine te-aş vrea
veghindu-mi patul de moarte.


fiindcă ai privit înăuntru-mi,
fără să ameţeşti.

ei bine, fiindcă tu m-ai ales,
şi-ai văzut în mine Ideea !


Ragnvald Skrede, 1904, traducere de Veronica Porumbacu.


Ultimele trei strofe m-au emoţionat şi mă bucur că traducerea este făcută de veronica porumbacu, vechea mea prietenă de cînd eram mic. o să vă arăt şi nişte poeme de veronica, ea chiar e o deosebită, din păcate eu nu mai am cărţulia în care se găseau şi poemele ei alături de ale danielei caurea, bakonsky şi gafiţa.
dar trebuie să găsesc să vedeţi ce limpezi sunt.


CUVÎNT CĂTRE INIMĂ


să nu uiţi vreodată
femeia ce n-ai întîlnit-o.
s-ar putea să te afle
cînd nu vei mai fi.


să nu uiţi vreodată
pe-aceea ce poate
a ştiut să te aştepte
o viaţă de om.


să nu uiţi vreodată
femeia viselor tale.
să nu uiţi vreodată:
pe Ea o iubeşti.


să nu uiţi vreodată:
pe ea, doar pe ea
o cauţi mereu
în fiece dragoste.


Gunnar Reiss-Andersen, 1896-1965, traducere Veronica Porumbacu.


PLOAIE DE MAI


îşi înfăşură copilul în părul bogat, îl ridică în braţe, intrînd în soarele alb al zilei. se apropie de poiana cu iarbă fragedă, în care primăvara serba încolţirea sămînţei. îmi surîsese uşor melancolic, spunîndu-mi: te baţi pentru dragostea ta, pentru viaţa ta, împotriva teroarei şi morţii. şi amîndoi, aplecîndu-ne peste copil, îi dădurăm din nou un nume. şi cîntul eternei creaţii se ridică din pămînt pe buzele noastre, de pe buze în văzduh, unde cerul deschis lăsă dintr-o dată să cadă asupră-ne ploaia blîndă, fecundă, binecuvîntîndu-ne.


Einar Bragi, 1921, traducere de Veronica Porumbacu.

sunt curioasă care era verbul care a fost tradus prin serba. mai ales că în perioada aceea se folosea mult acest verb.


revin spre seară, mă duc să citesc despre minunăţii.

Libellés : bragi, suedia, veronica, workshop