"Zina, I'm thinking of you, with nostalgic affection."
SKETCHE
[ medeea nu este decît medeea şi nimeni altcineva.
dacă o întîlniţi într-o dimineaţă în drumul vostru spre bus sau spre kiosc,
opriţi-vă, oferiţi-i o ţigară şi faceţi o reverenţă. ]
am început să transpir. sunt un om fără noroc. cine mi-a făcut norocul. în fotografie acolo, zicea el, erai bărbatbine. era cam uzată, era ceva alb-negru, zice, dar arătai bine cu gropiţele alea în obraji cu privirea aia de vulpe albă. vulpe polară, spune şi pronunţă cu limba între dinţi. îi văd dinţii rotunzi şi dunga negricioasă dedesubtul gingiei. am început să transpir atunci cînd m-au lăsat singur şi nu mai ştiam. ce cum unde cine de ce DE CE deşi eu voiam să fiu singur dar nu aşa cînd zic ei ei nu sunt decît nişte morcovi păliţi. mă piş pe norocul pe care mi l-aţi luat.
nu vreau să vorbesc. nu au cum să mă oblige să vorbesc. să mă omoare să mă ucidă să mă înjunghie îi dau eu afară de aici; aşa le-am zis: EU NU TRĂDEZ PE DOMNUL MEU Domnul meu e ăla care e. Unul singur. Eu nu mă dau cu ei. Domnul meu e sfîntul care-mi dă picătura de aer pe care o horcăi sfînta dimineaţă în care pielea începe să se încreţească şi să transpire. sfînta dimineaţă în care mă întind pe cearceaf şi el zice uită-te, fotografia asta te întinereşte. costumul binetăiat, pantofii, batista din minusculul buzunar. fotografia dela nuntă. obrajii elastici ca o gelatină, mireasma de plastic şi de cerneală din trup. viitorul perfect.
şi ce o să vorbeşti cu ea, mă întreabă de altfel eu arăt bine, zic, trebuie să-l lămuresc să-i spun ce şi cum a fost ce şi cum este deşi nu o să mă creadă o să fie gelos o să mă urască ştiu că el mă va ucide. am întîlnit-o într-o zi cînd ieşeam din apartamentul meu să iau pîine. o franzelă pentru masa de prînz pentru sfînta foame a Domnului meu. ieşise înaintea mea şi fusta îi atingea închieietura genunchiilor şi pielea ei transpira toată o dată cu a mea. nici nu a întors capul. am salutat-o în gînd şi mi-a răspuns. mă gîndeam deja cum aş putea intra în vorbă cu ea despre ce am putea vorbi.
şi pulpele ei lăsau în urmă goluri în care eu respiram dragostea nu face decît să te răstingnească să-ţi pună oţet pe buze şi de fiecare dată cînd piciorul ei atingea asfaltul mîna ei se întorcea şi mă biciuia asta mă excita mă exlata enorm din nou transpiram ca un porc gîfîiam doamne iartă-mă de fiecare dată cînd mă vei pedepsi mă voi gîndi la ea şi te voi iubi şi mai mult.
din ce în ce mai mult. ea mă ştie. ea mă ştia. am vorbit despre vreme. mi-a dat o hîrtie dintr-un carneţel foarte mic o hîrtie albă ca fusta ei şi mi-a scris numele; am revăzut-o în fiecare zi. apoi am chemat-o la mine şi i-am zis că o iubesc.
însă din nou a început frica. mă punea în cadă şi peste mine lăsa trupul ei şi frica mă-sii mă sfîşia nenorocita voia să mă ucidă frica groazei frica morţii şi a paştelui să plece de la mine să mă uşureze să mă cuprindă să nu mă lase niciodată niciodată să mă devasteze doar slăbiciunea şi mizeria aia de iubire pentru că domnul meu este un alt chip domnul meu are un alt chip.